cuvelaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cuvelage)

1. armare interioară a puțurilor exploatărilor miniere; căptușirea interiorului unui puț minier cu scânduri, grinzi sau zidărie.
2. introducerea unui tub metalic într-un puț artezian sau o gaură de foraj.

dală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalle)

1. placă de formă geometrică regulată, din piatră, marmură, beton etc., folosită la pardoseli, pavaje sau la căptușirea zidurilor.

opaxit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Opaxit/glass/)

1. geam turnat în plăci, translucid, colorat, la căptușirea pereților.

panou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panneau)

1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj.
2. ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții.
3. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor.
4. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet.
5. ~ de tragere = țintă în formă de panou, pentru trageri.
6. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc.

șamotar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (şamota + -ar)

1. muncitor care se ocupă cu prepararea șamotei sau care execută operații de șamotare (căptușirea cuptoarelor, sobelor et cetera); șamotier.

șamotier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (şamotă + -ier)

1. muncitor care se ocupă cu prepararea șamotei și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor.