Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. bahut)
1. cufăr mare din lemn căptușit adesea cu piele și accesorii, cu capac bombat, folosit în mod obișnuit în Evul Mediu pentru transport.
2. (prin ext.) dulap sau bufet de formă veche; scrin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dolman, germ. Dolman)
1. haină groasă şi scurtă, îmblănită şi împodobită cu brandenburguri, purtată de ofiţeri.
2. haină bărbătească căptuşită cu blană.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. druse)
1. cavitate existentă în anumite roci și căptușită cu cristale; geodă.
2. cristale din oxalat de calciu formate în unele țesuturi vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géode, gr. geodes)
1. masă de minerale căptuşită cu cristale, depuse în cavităţile rocilor; druză.
2. cavitate patologică în diverse ţesuturi (oase, plămâni).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. matelassé)
1. țesătură cu aspect matlasat sau căptușit de inspirație franceză; țesătură matlasată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mundstück)
1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambuşură.
2. capătul metalic cu care se termină un furtun.
3. piesă de oţel sau de lemn căptuşit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau ţiglele.