OK
X
căputar
Parte de vorbire:
s.m., s.n. (înv.)
Etimologie: (căpută + -ar)
1.
s.m.
cizmar
care
pune
căpute;
(pop.)
cârpaci.
2.
s.n.
(Banat)
calapod.
căputătură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (căputa + -ătură)
1.
parte
a
încălțămintei
care
acoperă
zona
superioară
a
labei;
căpută.
2.
aplicare
a
unor
căpute
noi
la
o
încălțăminte
uzată;
căputare.