Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boutoneuse)
1. febră ~ = febră transmisă de o căpuşă, parazit la oi şi la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie şi temperatură mare.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.f. pl.
Origine: (fr. ixode/s/, gr. ixodes „lipicios”)
1. I. (zool.) numele științific al căpușei.
2. (zool.) acarian parazit care se înfige în pielea animalelor și a omului, hrănindu-se cu sânge; căpușă.
3. II. gen de căpușe de talie mare, cu corpul plat, când sunt nemâncate și care devine bombat, când sunt sătule; parazite.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ricin, lat. ricinus, germ. Rizinus)
1. (bot.) plantă oleaginoasă cu frunze mari, strălucitoare, cu flori roșietice, din semințele căreia se extrage un ulei, folosit ca lubrifiant și purgativ (Ricinus communis); căpușă.
Parte de vorbire: s.f. (pl.: boli, boale)
Origine: (slav. bolĭ)
1. tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului.
2. epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe.
3. (fam.) ciudă, necaz; pornire, pică, invidie.
4. (fam.) poftă, dorință; capriciu; pasiune.
5. (expr.) a avea ~ să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva.
6. (expr.) a băga rufele în ~ = a spăla rufele prost, de mântuială.
7. (expr.) a scoate rufele din ~ = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate.
9. ~ lungă (sau mare) = tifos.
10. ~ orfelină = boală cronică rară, pentru care nu este disponibil un tratament eficient.
11. ~ seacă = tuberculoză.
12. (pop.) ~a copiilor = epilepsie.
13. ~ cu transmitere vectorială = maladie cauzată de un germen patogen (virus, parazit, bacterie), purtat și inoculat de către un vector (flebotom, musculiță, căpușă et cetera).