Dictionar

Deformaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déformation, lat. deformatio)

1. deformare.

2. ~ profesională = folosire mecanică, în viaţa de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni.

3. (tehn.) operaţie prin care se obţine o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeţei unui material.

4. ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice.


Firn

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Firn)

1. (glaciologie) strat de zăpadă care nu a căpătat încă consistența gheții; neveu.


Format, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. forma)

1. care a atins maturitatea fiziologică; maturizat, matur.

2. care a primit instruire; instruit, educat, pregătit.

3. care a căpătat o anumită experiență de viață.

4. bine ~ = care este construit corect.

5. alcătuit, constituit (din).

6. (anton.) neformat.


Instrucţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instruction, lat. instructio)

1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ.

2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.

3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor.

4. judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale.


înviețuit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. înviețui)

1. care a căpătat viață; animat, însuflețit.


Reconfortat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. reconforta)

1. care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat; odihnit.