Rezultate secundare (Cărbune,):
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (cărbune + -eală)
1. mânjire cu o materie neagră (cărbune, funingine etc.); înnegreală, înnegrire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encrasser)
1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anthrac/o/-, cf. gr. anthrax, -akos)
1. „cărbune”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracite)
1. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracosilicose)
1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune şi de silice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracose)
1. pneumoconioză datorată inhalării pulberii de cărbune.