Dictionar

Rezultate secundare (Cărbune,):

Cărbuneală

Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (cărbune + -eală)

1. mânjire cu o materie neagră (cărbune, funingine etc.); înnegreală, înnegrire.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Ancrasa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encrasser)

1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală.

2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.


ANTRAC(O)-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anthrac/o/-, cf. gr. anthrax, -akos)

1. „cărbune”.


Antracit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracite)

1. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon.


Antracosilicoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracosilicose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune şi de silice.


Antracoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracose)

1. pneumoconioză datorată inhalării pulberii de cărbune.