Dictionar

Cărbunicios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cărbune + -icios)

1. care conține cărbune; carbonifer, cărbunos.


Cărbunicios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (rar)
Origine: (cărbune + -icios)

1. care conține cărbune; cărbunos.


Cărbuniu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cărbune + -iu)

1. de culoarea cărbunelui; negru.


Aminobenzen

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aminobenzène)

1. (chimie) lichid toxic incolor extras din gudroanele cărbunilor de pământ și folosit în industria coloranților; anilină.


Anilină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aniline)

1. lichid uleios, incolor, cu miros specific, din gudroanele cărbunilor de pământ, folosit în sinteza coloranţilor, a medicamentelor etc.; aminobenzen.


Antigrizutos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antigrisouteux)

1. prevăzut cu dispozitive speciale de protecţie contra exploziilor în minele de cărbuni cu emanaţii de grizu.


Antipiogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + piogen)

1. (substanţă) care împiedică autoaprinderea cărbunilor.


Autoaglomerare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + aglomerare)

1. proces prin care unii cărbuni aglutinaţi pot fi brichetaţi, prin încălzire, fără lianţi; autoaglutinare.


Autoaglutinare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. auto-agglutination)

1. (biol.) aglutinare a globulelor roşii din sânge.

2. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglomerare.