Dictionar

Rezultate secundare (Cărţi):

Cârticer

Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (cârtiță + -er)

1. bubă care apare pe corpul omului.


Cârticios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cârtiță + -ios)

1. (în descântece) (despre cârtiță) care sapă, care face galerii.


Cartier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quartier)

1. parte a unui oraş, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.

2. comandament al unei mari unităţi militare.

3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.

4. loc unde este cantonată o armată; tabără.

5. porţiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.

6. porţiune a unei vergi, între bază şi capătul ei.

7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.


Cartilaginos

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cartilagineum; cartilaginosus

2. FR cartilagineux; chondroïde

3. EN cartilagineus; gristly; chondroid

4. DE knorpelig; knorpelartig

5. RU хрящевaтый

6. HU porcos, porcogós


Cartilaginos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cartilagineux, lat. cartilaginosus)

1. format din cartilaje.

2. (despre marginea frunzelor) elastic şi rezistent, asemănător unui cartilaj.


Cartilaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartilage)

1. ţesut conjunctiv rezistent şi elastic, la extremităţile oaselor; zgârci.


Acantode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthodes)

1. pl. ordin de peşti fosili, cu schelet cartilaginos.


Acipenseriforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)

1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.


Acipenserizi

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acipénseridés)

1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.


Adenocondrom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénochondrome)

1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.

2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.


Albuminoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albuminoïde)

1. adj. de felul albuminei.

2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din ţesuturile cartilaginoase.

3. substanţe proteice din citoplasmă.


Alcaptonurie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. alkaptonuria)

1. afecţiune metabolică ereditară care se manifestă prin artropatie, pigmentare a cartilajelor şi eliminare de urină.