cârticer

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (cârtiță + -er)

1. bubă care apare pe corpul omului.

cârticios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cârtiță + -ios)

1. (în descântece) (despre cârtiță) care sapă, care face galerii.

cartier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quartier)

1. parte a unui oraş, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unităţi militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porţiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porţiune a unei vergi, între bază şi capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.

cartilaginos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cartilagineum; cartilaginosus
2. FR cartilagineux; chondroïde
3. EN cartilagineus; gristly; chondroid
4. DE knorpelig; knorpelartig
5. RU хрящевaтый
6. HU porcos, porcogós

cartilaginos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cartilagineux, lat. cartilaginosus)

1. format din cartilaje.
2. (despre marginea frunzelor) elastic şi rezistent, asemănător unui cartilaj.

cartilaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartilage)

1. ţesut conjunctiv rezistent şi elastic, la extremităţile oaselor; zgârci.

acantode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthodes)

1. pl. ordin de peşti fosili, cu schelet cartilaginos.

acipenseriforme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acipensériformes)

1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.

acipenserizi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acipénseridés)

1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.

adenocondrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénochondrome)

1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.
2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.

albuminoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albuminoïde)

1. adj. de felul albuminei.
2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din ţesuturile cartilaginoase.
3. substanţe proteice din citoplasmă.

alcaptonurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alkaptonuria)

1. afecţiune metabolică ereditară care se manifestă prin artropatie, pigmentare a cartilajelor şi eliminare de urină.