Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agamie, lat. agamia)
1. (biol.) înmulţire asexuată care nu implică fecundaţie.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allier)
1. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amant)
1. cel care întreţine relaţii de dragoste cu cineva în afara căsătoriei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)
1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anténuptial)
1. existând sau având loc înainte de căsătorie; prenupţial.