agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulțire asexuată care nu implică fecundație.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.

divorța

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. divorcer)

1. (despre soți) a rupe căsătoria prin divorț.

dota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. doter, lat. dotare)

1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității.
2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești.
3. a da dotă unei fete la căsătoria ei.

exogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exogamie)

1. obicei în cadrul ginții matriarhale de a nu îngădui căsătoria decât cu indivizi aparținând altui trib sau clan.
2. (biol.) împerechere de indivizi neînrudiți.
3. fuzionare a gameților în afara organismului.

familie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.

ferpar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faire-part)

1. scrisoare sau anunț (într-un ziar) prin care se aduce la cunoștință căsătoria sau decesul cuiva.