OK
X
agamie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)
1.
(biol.)
înmulțire
asexuată
care
nu
implică
fecundație.
2.
lipsă
a
unui
regim
juridic
privind
căsătoria
în
societatea
primitivă.
divorța
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. divorcer)
1.
(despre
soți)
a
rupe
căsătoria
prin
divorț.
dota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. doter, lat. dotare)
1.
a
utila
(o
instituție,
o
întreprindere
etc.)
cu
cele
necesare
desfășurării
activității.
2.
(fig.)
a
înzestra
cu
calități
intelectuale
sau
sufletești.
3.
a
da
dotă
unei
fete
la
căsătoria
ei.
exogamie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exogamie)
1.
obicei
în
cadrul
ginții
matriarhale
de
a
nu
îngădui
căsătoria
decât
cu
indivizi
aparținând
altui
trib
sau
clan.
2.
(biol.)
împerechere
de
indivizi
neînrudiți.
3.
fuzionare
a
gameților
în
afara
organismului.
familie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)
1.
formă
istorică
de
comunitate
umană,
grup
de
oameni
legați
prin
consangvinitate
și
înrudire;
(spec.)
grup
social
având
la
bază
căsătoria,
alcătuit
din
soți
și
copii.
2.
totalitatea
persoanelor
care
descind
dintr-un
strămoș
comun;
neam,
descendență.
3.
dinastie.
4.
(la
romani)
totalitatea
celor
care
se
aflau
în
aceeași
casă
sub
autoritatea
unui
„pater
familias”,
șef
juridic
al
casei
(copii,
rude,
sclavi,
animale,
lucruri).
5.
(fig.)
grup
de
oameni
strâns
unit,
legat
prin
interese
și
idealuri
comune.
6.
~
lexicală
=
serie
de
cuvinte
înrudite,
prin
derivare,
compunere
sau
prin
schimbarea
valorii
gramaticale
de
la
același
cuvânt
de
bază.
7.
grup
de
limbi
cu
trăsături
comune
care
provin
din
aceeași
limbă
inițială.
8.
diviziune
a
ordinului,
mai
mare
decât
genul.
9.
grup
de
plante,
animale,
elemente
sau
combinații
chimice
cu
trăsături
comune.
10.
~
de
albine
=
totalitatea
albinelor
dintr-un
stup.
11.
~
radioactivă
=
ansamblul
format
dintr-un
element
radioactiv
inițial
și
din
toate
elementele
rezultate
din
acesta
prin
dezintegrări
succesive.
12.
(mat.)
mulțime
de
drepte,
curbe
sau
suprafețe
care
au
o
caracteristică
intrinsecă
comună,
ecuațiile
lor
conținând
un
parametru
real.
ferpar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. faire-part)
1.
scrisoare
sau
anunț
(într-un
ziar)
prin
care
se
aduce
la
cunoștință
căsătoria
sau
decesul
cuiva.