Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1. faptul de a coabita; coabitare, conviețuire
2. situația mai multor persoane care locuiesc într-o locuință comună.
3. viață comună a unui cuplu căsătorit sau trăind împreună (ca în căsătorie).
4. (politică) cooperare între partidele politice opuse pentru a asigura guvernarea.
5. (var. înv.) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monogame)
1. adj., s. m. f. (om, animal, pasăre) care se găseşte în situaţia de monogamie (1, 2).
2. adj. (despre căsătorie) bazat pe monogamie; monogamic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. officier, lat. officiare)
1. a celebra o slujbă religioasă.
2. a săvârşi un act public sau privat (o căsătorie).