Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amant)
1. cel care întreţine relaţii de dragoste cu cineva în afara căsătoriei.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (it. bastardo, germ. Bastard)
1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim.
2. hibrid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extraconjugal)
1. în afara căsătoriei; extramarital.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. extramarital)
1. care are loc în afara căsătoriei; care nu face parte din relația conjugală; extraconjugal.
2. (antonime) conjugal, legitim.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gamologie)
1. tratat despre căsătorie; discuţie teoretică asupra căsătoriei.