Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algophilie)
1. căutarea patologică a senzaţiilor dureroase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argonaute, gr. argonautes)
1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.
2. (fig.) navigator îndrăzneţ.
3. moluscă cefalopodă din mările calde.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dépanneur)
1. aparat pentru căutarea şi descoperirea penelor unui vehicul, ale unui sistem tehnic et cetera; depanator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. électoralisme)
1. (depreciativ) comportament demagogic, orientare în sens demagogic a politicii unui partid sau guvern în apropierea alegerilor, constând în căutarea obţinerii votului alegătorilor prin toate mijloacele.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. épicurien)
1. I. care se referă la doctrina filozofică a lui Epicur (sau epicurism); care ține de doctrina lui Epicur (sau epicurism); epicureic, epicureu.
2. care se dedică plăcerilor mesei, plăcerilor carnale; care se caracterizează prin căutarea plăcerilor.
4. şcoală ~ă = curent filosofic al cărui obiectiv principal este atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorințelor „naturale și necesare”; epicurism.
5. II. adept al epicurismului; epicureic, epicureu.
6. (fam.) om înclinat spre plăceri; senzual.
7. (antonime) jansenist, stoic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. hédoniste)
1. I. care se referă la hedonism, la căutarea plăcerii; hedonistic.
2. care dă plăcere, impresii plăcute; hedonistic.
3. II. adept al hedonismului.
4. (antonime) stoic, (înv.) stoician.