Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. larice, lat. larix, -icis)
1. arbore răşinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare şi cu lemn tare şi rezistent, foarte preţios; zadă.
2. (var.) lariță, (înv.) larce, (înv.) larici, (înv.) laris, (reg.) lariș, (reg.) larită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. météore, germ. Meteor, gr. meteoron)
1. fenomen meteorologic (fulger, trăsnet, ploaie, rouă).
2. punct luminos care apare noaptea pe cer şi se deplasează cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare.
3. telegramă care conţine date meteorologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perséide)
1. stea căzătoare din direcţia constelaţiei Perseu.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat., fr. taxodium)
1. (bot.) conifer cu frunza căzătoare din familia cupresaceelor, care poate ajunge până la 50 de metri înălțime și la un diametru al trunchiului de 2 metri, originar din sud-estul Statelor Unite; chiparos de baltă (Taxodium distichum).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. therophylle)
1. (despre plante) cu frunze căzătoare, apărute în perioada aceleiaşi veri.