Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes)
1. cascadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataracte, lat. cataracta)
1. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parţială sau completă; albeaţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catarrhal)
1. (med.) care se referă la catar (inflamație a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție); care se datorează catarului.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (catâr + -ar)
1. păzitor sau mânător de catâri; (reg.) catârgiu.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (cățăra + suf. -ător)
1. adj. fixător, care se prinde.
2. (d. plante) care crește în sus, prinzându-se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc.
3. (d. animale) care se urcă la mari înălțimi.
4. (d. păsări) care se agață cu ghearele de crengi înalte, ziduri etc.
5. s.m.f., adj. (persoană) care se cațără.
6. s.f. (ornit.; reg.) ciocănitoare.
7. s.f. (ornit.; reg.) scorțar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cățăra + -tură)
1. urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor et cetera); cățărare, cățărat.
2. urcare a caprelor de munte pe pante repezi; cățărare, cățărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. blennophtalmia)
1. inflamaţie catarală a conjunctivei.
2. secreţie conjunctivală exagerată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cambriolage)
1. acțiunea de a cambriola și rezultatul ei; cambriolare.
2. furt calificat dintr-o proprietate după ce s-a intrat în ea prin efracție, cățărare sau folosind chei false.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cascade)
1. cădere naturală de apă de la o mare înălţime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat şi prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, maşini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieşirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cyanopsie)
1. (med.) defect de vedere, în care obiectele apar colorate în albastru, adesea fiind consecința temporară a îndepărtării cataractei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclonastie)
1. însuşire a plantelor urcătoare de a se căţăra prin mişcări de răsucire în jurul suportului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convolvulacées)
1. familie de plante dicotiledonate gamopetale care se caţără prin răsucire.