Dictionar

-CARD

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. kardia „inimă”)

1. „inimă, cardiac”.
 

-CID

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -cide, cf. lat. caedo, -ere „a tăia, a ucide”)

1. „a ucide, a distruge; care omoară, care distruge, care oprește”.
 

-CLAD

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. klados „ramură, mlădiță”)

1. „ramură, tulpină”.
 

-CUSPID

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. cuspis, -idis „vârf ascuțit”)

1. „țeapă, ghimpe; lanceolat, ascuțit”.
 

-FID

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -fide, cf. lat. fidus „tăiat, divizat”)

1. „despicat, divizat, împărțit”.
 

-GRAD

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -grade, cf. lat. gradus „mers, treaptă”)

1. „mers, mergător, treaptă”.
 

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

AB-, ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.