Rezultate secundare (Dactil):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antidactyle)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dactyle, lat. dactylus, gr. daktylos)
1. picior de vers dintr-o silabă lungă (accentuată), urmată de două silabe scurte (neaccentuate).
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. dactyl/o/-, -dactyle, -dactylie, cf. lat. dactylus, gr. daktylos)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dactylique)
1. (despre versuri) format din dactili.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. dactylio-, cf. gr. daktylios „inel, verighetă”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dactyliographie)
1. descriere a inelelor şi a pietrelor preţioase gravate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrosclérose)
1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adonique)
1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil şi un spondeu (sau troheu).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. anisodactylus)
1. (biol.) cu degete inegale; care prezintă anizodactilie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. anthracotherium)
1. mamifer artiodactil fosil, de talia unui rinocer, din care s-a dezvoltat porcul mistreţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. archilochium)
1. vers antic prezentând două variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) şi trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili şi o silabă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aristophanisch)
1. adj. propriu lui Aristofan.
2. s. m. tetrametru anapestic folosit de Aristofan în comediile sale.
3. vers antic dintr-un dactil şi doi trohei.