Dictionar

dada

Parte de vorbire:  s.n. inv.  
Etimologie: (fr. /l’école/ dada)

1. denumire adoptată în 1916 de o mișcare artistică și literară revoluționară, protestând prin derizoriu și iraționalitate împotriva absurdului universal; dadaism.
 

alidadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alidade)

1. dispozitiv, riglă gradată atașată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.
2. parte mobilă a unui teodolit.
 

dadaism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dadaïsme)

1. curent literar și artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea și răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul irațional, suprimarea oricărei legături dintre gândire și expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii și de culori în artele plastice; dada.
 

dadaist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. dadaïste)

1. I. referitor la dadaism, propriu dadaismului.
2. care se referă la mișcarea dada; care aparține școlii dada.
3. II. adept al dadaismului.
4. membru al școlii dada.
5. poet sau artist apropiat grupului sau ideilor lui Tristan Tzara.
 

debandadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. débandade)

1. faptul de a se dispersa rapid și în toate direcțiile; neorânduială, dezordine completă; dezorganizare.
2. (antonime) orânduială, rânduială, regrupare, disciplină.
 

astrocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (astro- + compas)

1. instrument de navigație în mările polare care indică direcția cu o alidadă ce vizează un astru.
 

dada

Parte de vorbire:  s.n. inv.  
Etimologie: (fr. /l’école/ dada)

1. denumire adoptată în 1916 de o mișcare artistică și literară revoluționară, protestând prin derizoriu și iraționalitate împotriva absurdului universal; dadaism.
 

dadaism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dadaïsme)

1. curent literar și artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea și răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul irațional, suprimarea oricărei legături dintre gândire și expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii și de culori în artele plastice; dada.
 

dadaist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. dadaïste)

1. I. referitor la dadaism, propriu dadaismului.
2. care se referă la mișcarea dada; care aparține școlii dada.
3. II. adept al dadaismului.
4. membru al școlii dada.
5. poet sau artist apropiat grupului sau ideilor lui Tristan Tzara.
 

dezordine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. désordre)

1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerență.
 

nursă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. nurse)

1. doică, bonă la sugari; dădacă; guvernantă.
2. femeie care se dedică îngrijirii copiilor bolnavi; infirmieră, soră.