Rezultate secundare (Dansul,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castagnette, sp. castañeta)
1. (pl.) instrument muzical de percuţie pentru acompanierea dansului şi a muzicii, din două plăcuţe de lemn, care se prind de degete şi, prin lovire, produc un sunet sec.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chorée, gr. khoreia, dans)
1. (med.) sindrom neurologic caracterizat prin mişcări involuntare şi dezordonate ale muşchilor; (pop.) dansul Sfântului Vitus, dansul lui Saint-Guy.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (dansa + -tor)
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + coregrafie)
1. disciplină care studiază activitatea ludică (jocul, dansul) unui popor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sp. flamenco)
1. gen al muzicii populare spaniole, la ţiganii din Andaluzia, care combină cântecul şi dansul pe un acompaniament de chitară şi castaniete.
2. (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. malagueña)
1. dans popular spaniol de perechi, cu ritm lent, asemănător cu fandango, în care dansul alternează cu cântecul; melodia corespunzătoare.