Rezultate secundare (Dat):
Acomodat
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accommodé, lat. accommodatus)
1. deprins, obișnuit, familiarizat, adaptat, potrivit.
2. s.n. acomodare.
Adat
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. turkmen. adat „tradiție, obicei”)
1. ansamblu de legi nescrise, obiceiuri şi tradiţii la musulmani.
Aderent; alipit; unit; sudat
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE anhängend; zusammengeklebt; anhaftend; anklebend; aneinanderhängend
6. HU ráragadó; összetapadó; összeforrott
Autoblindat
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. autoblindata)
1. vehicul blindat, cu roţi sau cu şenile, înarmat uşor, pentru misiuni de recunoaştere, siguranţă et cetera; automobil blindat.
Bicuspidat
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT bicuspidatus
4. DE zweispitzig
6. HU kétszálkahegyű
Bifidat
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN bifidé; bifide; bifendu; bifid; bifidate
4. DE zweispaltig
5. RU двунaрдезный; рaздвоенный
6. HU hasadt, kettéhasadt
Abioseston
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)
1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
Abordabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)
1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
Abracadabrant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)
1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
Abscisă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Absolutoriu, -ie
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Accept
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)
1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.