Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. datif, lat. dativus)
1. caz al declinării care exprimă de obicei destinaţia acţiunii unui verb, având valoare de complement indirect.
2. ~ etic = dativul unui pronume (mi, ţi), care indică persoana interesată în acţiune.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. oblique, lat. obliquus)
1. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș.
2. (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.).
3. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului.
4. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat.