Dictionar

Rezultate secundare (Datorie):

Absolutoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)

1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.

2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.

3. act de absolvire a unei şcoli.


Accept

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă achite o datorie la scadenţă.

2. acord, aprobare.


Achita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.

2. (fam.) a ucide.

3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.

4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).


Afera

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. afférer)

1. a fi de datoria cuiva; a fi impus cuiva, vorbind despre o acuzație, o datorie, o responsabilitate; a incumba.


Chit 1

Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. quitte)

1. (fam.) a fi ~ (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva.


Codebitor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. codébiteur)

1. fiecare dintre cei care au contractat o datorie în comun, considerat în raport cu ceilalți; cel care datorează o sumă împreună cu alții; (antonim) cocreditor.