Rezultate secundare (Datoriilor):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordat, lat. concordatum)
1. tratat, convenţie între un stat şi papă.
2. înţelegere între un comerciant debitor şi creditorii săi, privind modul şi termenele de stingere a datoriilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. conto, germ. Konto, fr. compte)
1. operaţie contabilă cuprinzând cele două părţi (debit şi credit) care exprimă valoric (şi cantitativ) existenţa şi mişcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp.
3. a trece în ~ = a înscrie la rubrica datoriilor; a ţine ~ (de ceva) = a lua în considerare; pe ~ propriu = pe proprie răspundere.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (contribui + -tor)
1. acţionar care contribuie la plata datoriilor în caz de lichidare a societăţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. latifundium)
1. domeniu foarte mare obţinut de romanii bogaţi prin acapararea pământurilor în urma neplăţii datoriilor de către micii proprietari.
2. mare proprietate funciară privată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium)
1. adj. referitor la un moratoriu (II); care acordă un termen de plată.
2. dobânzi ~ii = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune ~ii = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligaţii.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (zapcii + -itură)
1. încasare a dărilor sau a datoriilor făcând uz de forță; (înv.) zapcilâc.