Dictionar

Rezultate secundare (Daune):

Anticar (1)

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (după fr. antichar)

1. care se opune acțiunii vehiculelor blindate, care dăunează vehiculelor blindate; antitanc.


Civil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civil, lat. civilis)

1. adj. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni.

2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni.

3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.

4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat.

5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.


Cominatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comminatoire, lat. comminatorius)

1. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt.

2. clauză ~ie = clauză penală într-un contract civil, menită asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract.


Compensatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensatoire)

1. compensator.

2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.

3. daune ~ii = sumă de bani care se plăteşte de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligaţii.


Cvasidelict

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)

1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.

2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.

3. (var.) cuasidelict.


Incendiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.

2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.