debitor, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. débiteur, lat. debitor)
Etimologie: (fr. débiteur, lat. debitor)
1. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat.
2. (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul.
3. s. m. f. datornic, cel care este creditat.
4. persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva.