Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débloquer)
1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja.
2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).
3. a desţepeni (maşini, aparate).
4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.
5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (debloca)
1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conţinut mintal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (debloca)
1. acțiunea de a debloca și rezultatul ei; deblocare.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocare.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocare.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (debloca)
1. (despre drumuri) eliberat de obstacole.
2. (despre mecanisme, mașini sau părți ale acestora) repus în mișcare sau în stare de funcționare.
3. (despre sume de bani) care poate fi folosit în mod liber.
4. (înv.; despre ofițeri) scos din cadrele active ale armatei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (debloca)
1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conţinut mintal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (debloca)
1. acțiunea de a debloca și rezultatul ei; deblocare.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocare.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocare.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocare.