Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. décadent)
1. I. care ține de decadentism; propriu decadentismului, o mișcare literară și artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a precedat simbolismul.
2. care se găsește în decadență, în declin; în regres.
3. care este indiciul sau rezultatul decadenţei.
4. II. adept al decadentismului.
5. persoană care aparține unei epoci de decadență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadence, lat. decadentia)
2. corupţie, degradare morală, depravare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadentisme)
1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX, caracterizate prin disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori.
2. mişcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităţilor şcolii parnasiene, cultivarea brutală a inovaţiilor formale şi a senzaţiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)
1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.
2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.
3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.
4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. décadent)
1. I. care ține de decadentism; propriu decadentismului, o mișcare literară și artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a precedat simbolismul.
2. care se găsește în decadență, în declin; în regres.
3. care este indiciul sau rezultatul decadenţei.
4. II. adept al decadentismului.
5. persoană care aparține unei epoci de decadență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclin)
1. coborâre către asfinţit a unui astru.
2. (fig.) decădere (a unei fiinţe, a unui popor, a unei civilizaţii); decadenţă, regres.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déliquescent, lat. deliquescens)
1. (despre substanţe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluţii apoase; care trece în stare lichidă prin absorbția umidității din aer.
2. (fig.) care este sau cade într-o stare de degradare avansată; decadent, corupt; (antonime) prosper, puternic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déliquescence)
1. proprietate a unor substanţe solide de a fi delicvescente.
2. (fig.) decadenţă, corupţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sardanapal/ic/ + -ism, cf. fr. sardanapalisme)
1. viață luxoasă și desfrânată; mod de trai decadent.