Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décalque)
1. desen obţinut prin decalcare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décalquer)
1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décalcifier)
1. tr. a face ca organismul să-şi piardă sau să-şi micşoreze cantitatea de calciu.
2. refl. (despre ţesutul osos) a-şi pierde o anumită cantitate de calciu; a se decalcifica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décalcifiant)
1. substanţă pentru micşorarea durităţii apelor calcaroase.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. decalcificare)
1. tr., refl. a (se) decalcifia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décalcomanie)
1. procedeu de transpunere a unor imagini colorate pe porţelan, sticlă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calque)
1. copie a unei schiţe, a unui desen, pe hârtie specială.
2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.
3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. calquer)
2. a forma cuvinte, expresii noi prin calc; a adăuga un sens nou unui cuvânt sub influenţa unui cuvânt străin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décalque)
1. desen obţinut prin decalcare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décalcifier)
1. tr. a face ca organismul să-şi piardă sau să-şi micşoreze cantitatea de calciu.
2. refl. (despre ţesutul osos) a-şi pierde o anumită cantitate de calciu; a se decalcifica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. decalcificare)
1. tr., refl. a (se) decalcifia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. odontocie)
1. decalcifiere a dinţilor, care provoacă sfărâmarea lor.