Dictionar

decapita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décapiter)

1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului.
2. a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.
3. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc.
 

decapitaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (de- + decapitaliza)

1. a înlătura, a desființa capitalul.
2. a reduce capitalul unei companii.
 

decapitalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decapitaliza, cf. fr. décapitalisation)

1. acțiunea de a decapitaliza și rezultatul ei.
2. actul de reducere a capitalului unei companii.
 

decapitare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decapita)

1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitat, (înv.) decapitație.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o mișcare inamică etc.
 

decapitație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. décapitation)

1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitare.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o organizație, mișcare inamică etc.
5. (var.) (înv.) decapitațiune.
 

craniotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crâniotomie)

1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie.
2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală.
 

decapitație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. décapitation)

1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitare.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o organizație, mișcare inamică etc.
5. (var.) (înv.) decapitațiune.
 

ghilotină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guillotine)

1. instrument de decapitare dintr-un cuțit care alunecă pe două ghidaje peste gâtul celui condamnat.
2. (poligr.) mașină de tăiat hârtia.
3. foarfece pentru tăiat foi de tablă.
 

decapitare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decapita)

1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitat, (înv.) decapitație.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o mișcare inamică etc.
 

ghilotinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ghilotina)

1. acțiunea de a ghilotina și rezultatul ei.
2. execuție cu ghilotina; pedeapsă cu moartea (decapitare) efectuată cu ajutorul ghilotinei.
 

decapitalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decapitaliza, cf. fr. décapitalisation)

1. acțiunea de a decapitaliza și rezultatul ei.
2. actul de reducere a capitalului unei companii.