decapitare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (decapita)
Etimologie: (decapita)
1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitat, (înv.) decapitație.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o mișcare inamică etc.