Dictionar

decedat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea substantivat)  
Etimologie: (fr. décédé)

1. care a încetat mai trăiască; mort, răposat.
2. (antonime) viu, vivant.
 

cenotaf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.
 

defunct, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. defunctus, fr. défunt)

1. (om) decedat, răposat.
 
 

epitaf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épitaphe, lat. epitaphium, gr. epitaphion)

1. (ant.) inscripţie funerară în care se făcea elogiul celui decedat.
2. placă, monument funerar care cuprinde o asemenea inscripţie.
3. poezioară compusă cu ocazia morţii cuiva.