Rezultate secundare (Decedat;):
Parte de vorbire: adj. (adesea substantivat)
Origine: (fr. décédé)
1. care a încetat să mai trăiască; mort, răposat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. defunctus, fr. défunt)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édicule, lat. aediculum)
1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat.
2. nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare.
3. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri.
4. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épitaphe, lat. epitaphium, gr. epitaphion)
1. (ant.) inscripţie funerară în care se făcea elogiul celui decedat.
2. placă, monument funerar care cuprinde o asemenea inscripţie.
3. poezioară compusă cu ocazia morţii cuiva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)
1. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conţinând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat; s-a crezut multă vreme că aceste vase erau folosite pentru a colecta lacrimile vărsate la înmormântare.
2. (var.) lacremator, lacrematoriu, lacrimator, (învechit) lacrimătoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. limbe, germ. Limbus)
1. partea lățită a unei frunze, petale sau sepale; lamină.
2. marginea gradată a scării unui instrument de măsură.
4. creastă marginală a unei formații anatomice circulare.
5. navă folosită în operații de limbare.
6. loc unde catolicismul presupune că ar sta sufletele drepților decedați înainte de venirea lui Cristos și ale copiilor nebotezați.