Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déception, lat. deceptio)
1. dezamăgire, deziluzie; amărăciune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (decepţie + -ona)
1. a provoca o decepţie; a deziluziona, a dezamăgi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dézillusion)
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (vb. celui)
1. acțiunea de a celui; înșelare.
2. constatare de a fi fost înșelat.
3. decepție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (decepționa)
1. înșelare a (speranțelor sau) încrederii cuiva; decepție.