Dictionar

DECI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. déci-, cf. lat. decius „al zecelea”)

1. „a zecea parte”.
 

decibel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décibel)

1. unitate de măsură a intensității acustice, a zecea parte dintr-un bel.
 

decibelmetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décibelmètre)

1. voltmetru de curent alternativ gradat în decibeli.
 

decicliza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. décycliser)

1. (chimie) a converti un compus ciclic într-un compus aciclic.
2. (despre un compus organic) a face să-și piardă natura ciclică.
3. (anton.) a cicliza.
 

decid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. engl. deciday)

1. o zecime dintr-o zi, adică 2,4 ore, propusă pentru utilizare în sistemele metrice de timp (corespunde orei în timpul metric).
2. NOTĂ: nu este o unitate standard.
 

decidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décidable)

1. (despre un sistem ipotetico-deductiv) care prezintă decidabilitate.
2. (logică) putând fi demonstrat sau infirmat într-o teorie matematică.
3. (inf.) care poate fi rezolvat de un algoritm dat după un număr finit de pași.
4. (anton.) indecidabil.
 

antidemocratism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + democratism)

1. poziție care respinge democrația ca fiind cel mai potrivit mod de a lua decizii în cadrul unui anumit tip de organizare socială; caracter antidemocratic.
 

antiministerial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiministériel)

1. care se opune unei decizii ministeriale.
 

anulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.
 

aporie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aporie, lat., gr. aporia)

1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii.
2. problemă grea sau imposibil de rezolvat.
 

atentism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attentisme)

1. politică, atitudine de tergiversare, de oportunism în luarea deciziilor importante.
 

aviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aviser)

1. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide.