Dictionar

Rezultate secundare (Decidabil,):

Decidabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décidable)

1. (despre un sistem ipotetico-deductiv) care prezintă decidabilitate.

2. (logică) putând fi demonstrat sau infirmat într-o teorie matematică.

3. (inf.) care poate fi rezolvat de un algoritm dat după un număr finit de pași.

4. (anton.) indecidabil.


Decidabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décidabilité)

1. caracterul unui sistem ipotetico-deductiv contradictoriu şi complet.

2. (logică) caracterul a ceea ce este decidabil, demonstrabil.

3. (inf.) caracterul unei probleme care poate fi rezolvată de un algoritm dat după un număr finit de pași.

4. (anton.) indecidabilitate.


Decidabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décidable)

1. (despre un sistem ipotetico-deductiv) care prezintă decidabilitate.

2. (logică) putând fi demonstrat sau infirmat într-o teorie matematică.

3. (inf.) care poate fi rezolvat de un algoritm dat după un număr finit de pași.

4. (anton.) indecidabil.


Decidabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décidabilité)

1. caracterul unui sistem ipotetico-deductiv contradictoriu şi complet.

2. (logică) caracterul a ceea ce este decidabil, demonstrabil.

3. (inf.) caracterul unei probleme care poate fi rezolvată de un algoritm dat după un număr finit de pași.

4. (anton.) indecidabilitate.


Indecidabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indécidable)

1. (log.; despre o relaţie) care nu este nici adevărată, nici falsă.

2. (anton.) decidabil.


Indecidabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indécidabilité)

1. calitatea a ceea ce este indecidabil.

2. (logică) calitatea unei propoziții, a unei afirmații care nu poate fi nici demonstrată, nici infirmată.

3. (anton.) decidabilitate.