Rezultate principale (Decide;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décider, lat. decidere)
1. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilităţi).
2. tr. a hotărî, a dispune, a da o decizie.
3. a determina, a convinge pe cineva să facă ceva.
Rezultate secundare (Decide;):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (cf. fr. décideur, engl. decider)
1. I. care ia sau poate lua o decizie; având putere de decizie; decizional.
2. II. cel care are puterea de decizie; persoană care decide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aporie, lat., gr. aporia)
1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii.
2. problemă grea sau imposibil de rezolvat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aviser)
1. tr. a înştiinţa în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-şi da avizul; a aproba; a decide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. concilium)
1. adunare de prelaţi catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. decisional)
1. referitor la decizie; care are caracter de decizie.
2. având putere de decizie; decident.
Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. délibérer, lat. deliberare)
1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.
2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.
3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluţiona.
4. (rar) a pune în libertate; a elibera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déterminer, lat. determinare)
1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiţiona, a cauza.
2. a stabili cu precizie (o dată un termen).
3. a calcula (pe baza unor date).
4. a convinge, a decide la ceva.
5. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziţii.
6. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura.