Dictionar

decizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décision, lat. decisio)

1. hotărâre; rezoluție.
2. act cu caracter obligatoriu, normativ al unui organ de conducere care stabilește direcția unei acțiuni și modul ei de realizare.
3. sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs.
4. fermitate.
 

codecizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. codécision)

1. (politică) procedura legislativă a Uniunii Europene prin care o propunere a Comisiei Europene este negociată și adoptată în comun de Consiliul de Miniștri și Parlamentul European.
 

macrodecizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. macrodécision, macro-décision)

1. decizie, direcție economică luată de un stat, un grup de state, un mare sector economic public sau privat.
2. (anton.) microdecizie.
 

microdecizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. microdécision, micro-décision)

1. decizie luată de o persoană fizică, care îi influențează direct situația economică.
2. (anton.) macrodecizie.
 

anulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.
 

conclusum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conclusum)

1. decizie a anumitor adunări (diete germanice etc.).
2. notă rezumând dezbateri diplomatice.
 

confirmativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confirmatif)

1. care confirmă, care aduce confirmare.
2. (drept) care aprobă și menține o decizie anterioară.
3. (antonim) infirmativ.
 

decide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décider, lat. decidere)

1. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilități).
2. tr. a hotărî, a dispune, a da o decizie.
3. a determina, a convinge pe cineva să facă ceva.
 

decizional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. decisional)

1. referitor la decizie; care are caracter de decizie.
2. având putere de decizie; decident.
 

decretală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décretale, lat. decretalis)

1. decizie papală asupra unei consultații, privind chestiuni de dogmatică ori de morală ridicate de episcopi sau abați.