Dictionar

Rezultate secundare (Declamativ.):

Declamativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamatif)

1. care se raportează la declamare; declamator.


Declamativism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (declamativ + -ism)

1. caracter declamativ (care se referă la declamare, la recitare).


Declamativism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (declamativ + -ism)

1. caracter declamativ (care se referă la declamare, la recitare).


Declamator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

1. care declamă, care este pompos, emfatic și lipsit de substanță; declamativ.

2. (despre cuvinte, intonație, stil) care seamănă cu declamarea; (înv.) declamatoric, (înv.) declămăcios.

3. (despre cuvinte, intonație, stil) bombastic.

4. (antonime) sobru, simplu.