Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amorcer)
2. a începe unele lucrări de construcţii sau amenajări genistice.
3. a provoca declanşarea unei acţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. briefing)
1. reunire de informaţii tactice ale echipajelor înainte de declanşarea unei misiuni aeriene.
2. reunire de informare şi de lucru într-un minister, într-o întreprindere etc.
Parte de vorbire: s.n. inv.
Origine: (lat. casus belli, caz de război)
1. orice acţiune politică sau militară care poate duce la declanşarea unui război.
2. pretext prin care se justifică un conflict.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klappe)
1. dispozitiv, obiect care serveşte la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanşarea unui anumit efect.
2. a trage ~ (cuiva) = a înşela pe cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + cromie)
1. schimbare a culorii unui material reactiv în funcţie de temperatură, prin declanşarea unui curent electric asupra reactivului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indult, lat. indultum)
1. privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepţionale.
2. permisiune acordată navelor comerciale surprinse de declanşarea ostilităţilor într-un port inamic de a-l părăsi.