Dictionar

Rezultate principale (Declaraţie):

Declaraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclaration, lat. declaratio)

1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.

2. verb de ~ = verb care denumeşte acţiunea de „a vorbi”.

3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.

4. mărturie, depoziţie în faţa unei autorităţi.

5. relatare făcută în faţa unei autorităţi.

6. relatare făcută în faţa unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuşi.

7. (inform.) instrucţiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.


Rezultate secundare (Declaraţie):

Declarație-program

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (declarație + program)

1. declarație care conține un program (de obicei cu caracter politic).


Afidavit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. affidavit)

1. (în unele state) declaraţie scrisă sub jurământ în faţa instanţei judecătoreşti (autentificată).


Anunţ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)

1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.

2. text, publicație care anunță ceva.

3. comunicat publicitar într-un organ de presă.

4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.

5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.


Declarant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclarant)

1. (cel) care face o declaraţie (la ofiţerul scării civile).


Depoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déposition, lat. depositio)

1. (jur.) declaraţie făcută în calitate de martor; mărturie.


Dezminţire

Parte de vorbire: s.
Origine: (dezminţi)

1. acţiunea de a dezminţi; declaraţie, act prin care se arată ceva nu este adevărat.


Direct, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. direct, lat. directus)

1. adj. care duce de-a dreptul la ţintă, drept, fără ocoluri.

2. în linie = din tată în fiu.

3. imediat, nemijlocit, fără intermediar.

4. vorbire sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declaraţie; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea unui verb tranzitiv; propoziţie completivă (şi s. f.) = propoziţie cu funcţie de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă.

5. adj., adv. (care are loc) fără ascunzişuri, făţiş, drept.

6. adv. fără înconjur, de-a dreptul.

7. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporţionale = care depind una de alta, astfel încât creşterea (sau descreşterea) uneia de un număr de ori provoacă creşterea (respectiv descreşterea) celeilalte de acelaşi număr de ori.

8. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului.

9. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte.