Dictionar

Rezultate principale (Declinaţie):

Declinaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclination, lat. declinatio)

1. unghi între direcţia unui astru şi planul ecuatorial.

2. ~ magnetică = unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi meridianul geografic al unui loc.


Rezultate secundare (Declinaţie):

Agonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agone)

1. linie care uneşte punctele de pe glob cu declinaţie magnetică zero.


Agonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.

2. (fiz.) curbă = linie de declinație magnetică zero; agonă.


Declinator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déclinatoire)

1. busolă pentru determinarea declinaţiei magnetice.

2. busolă folosită în topografie pentru a orienta un plan în raport cu direcția nord-sud.


Declinograf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déclinographe)

1. aparat cu care se măsoară variația declinației magnetice; declinometru înregistrator.


Declinometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclinomètre)

1. aparat pentru măsurarea declinaţiei magnetice.


Izogon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. isogone)

1. adj. cu muchii asemănătoare sau identice.

2. (despre corpuri geometrice) cu unghiuri egale.

3. s. f. linie care uneşte punctele terestre cu aceeaşi declinaţie magnetică.