Rezultate principale (Declinaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclination, lat. declinatio)
1. unghi între direcţia unui astru şi planul ecuatorial.
2. ~ magnetică = unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi meridianul geografic al unui loc.
Rezultate secundare (Declinaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agone)
1. linie care uneşte punctele de pe glob cu declinaţie magnetică zero.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agonisch)
1. referitor la agonie; care este în agonie.
2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déclinatoire)
1. busolă pentru determinarea declinaţiei magnetice.
2. busolă folosită în topografie pentru a orienta un plan în raport cu direcția nord-sud.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déclinographe)
1. aparat cu care se măsoară variația declinației magnetice; declinometru înregistrator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclinomètre)
1. aparat pentru măsurarea declinaţiei magnetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. isogone)
1. adj. cu muchii asemănătoare sau identice.
2. (despre corpuri geometrice) cu unghiuri egale.
3. s. f. linie care uneşte punctele terestre cu aceeaşi declinaţie magnetică.