OK
X
decola
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décoller)
1.
a
dezlipi,
a
desprinde.
2.
(despre
aeronave)
a
se
desprinde
de
sol
sau
de
apă
și
a-și
lua
zborul.
3.
(fam.)
a
se
dezlipi;
a
pleca.
decolaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. décollage)
1.
acțiunea
de
a
decola
și
rezultatul
ei;
decolare.
2.
(aviație)
acțiunea
de
a
părăsi
solul,
suprafața
apei,
puntea
unui
portavion.
3.
fază
care
marchează
trecerea
unei
economii
de
la
stadiul
de
creștere
la
cel
de
dezvoltare.
4.
(antonime)
aterizaj,
aterizare.
decolare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (decola)
1.
acțiunea
de
a
decola.
2.
separare
chirurgicală
a
două
planuri
tisulare.
3.
execuție
capitală
prin
tăierea
gâtului
cu
sabia.
4.
desprindere
a
unei
mase
de
roci
de
fundamentul
lor
imediat.
decolator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. decollator)
1.
instrument
chirurgical
de
forma
unui
tăietor
de
hârtie
cu
marginile
teșite,
pentru
decolare
(2).
aerodesant
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (aero- + desant)
1.
operațiune
care
desemnează
mișcarea
forțelor
armate
cu
aeronave,
de
obicei
cu
decolare
și
aterizare
verticală,
pentru
a
angaja
și
distruge
forțele
inamice
sau
pentru
a
captura
și
deține
poziții
cheie;
desant
aerian.
aerodrom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérodrome)
1.
teren
special
amenajat
pentru
decolarea
și
aterizarea
avioanelor.
apuntaj
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. appontage)
1.
faptul
de
a
ateriza
pe
pista
unui
portavion
sau
portelicopter;
apuntare,
aterizaj.
2.
(antonime)
decolaj,
decolare.
bust 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. bust)
1.
dispozitiv
pentru
creșterea
de
scurtă
durată
a
puterii
motorului
la
avioane
în
vederea
înlesnirii
decolării.
coordonator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coordonnateur)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
îndeplinește
o
funcție
de
coordonare.
2.
adj.
conjuncție
~oare
=
conjuncție
care
stabilește
un
raport
de
coordonare.
3.
s.
n.
aparat
care
indică
automat
locul
unui
avion
în
spațiu
și
distanța
parcursă
de
el
de
la
punctul
de
decolare.
decolare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (decola)
1.
acțiunea
de
a
decola.
2.
separare
chirurgicală
a
două
planuri
tisulare.
3.
execuție
capitală
prin
tăierea
gâtului
cu
sabia.
4.
desprindere
a
unei
mase
de
roci
de
fundamentul
lor
imediat.