deconectare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deconecta)

1. acțiunea de a (se) deconecta și rezultatul ei; deconectat.
2. acțiunea de a separa două elemente unite; ruperea legăturii dintre două elemente.
3. (informatică) actul de încheiere a unei sesiuni.
4. (figurat) relaxare.

comutație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutație.
2. totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.
3. trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.
4. figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar.

deconexiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. déconnexion)

1. actul de deconectare, de anulare a unei conexiuni, de separare a două elemente îmbinate.

debranșare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (debranșa)

1. acțiunea de a debranșa și rezultatul ei; deconectare.
2. acțiunea de a întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.

decuplare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decupla)

1. acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, deconectare.
2. desfacerea legăturii dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate.

decrispare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. décrispation)

1. (med.) stare de relaxare musculară sau psihică.
2. stare de revenire la calm; deconectare.
3. (antonim) crispare.