deconta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décompter)

1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite.
2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar.

decontabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deconta + -bil)

1. (despre sume de bani) care urmează a fi decontat.

decontamina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décontaminer)

1. a înlătura un factor contaminant; a îndepărta activitatea nocivă a corpurilor contaminate cu substanțe radioactive; a dezactiva.

decontaminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decontamina, cf. fr. décontamination)

1. acțiunea de a decontamina și rezultatul ei.
2. înlăturare a unui factor contaminant.
3. eliminarea materialului radioactiv sau chimic depus pe o instalație, echipament, personal etc.
4. (antonim) contaminare.

decontaminare radioactivă

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie: (decontaminare + radioactivă)

1. (energie nucleară) eliminarea parțială sau totală a contaminării radioactive prin mijloace care permit recuperarea controlată a substanțelor contaminante.

decontare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. deconta)

1. faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont.
2. înapoiere a banilor cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice; decontat.

blocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bloca)

1. acțiunea de a (se) bloca.
2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului.
3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții.
4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli.

decontabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deconta + -bil)

1. (despre sume de bani) care urmează a fi decontat.

devize

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. devises)

1. pl. mijloace de plată utilizate în decontările internaționale, prin documente de plată (trate, cecuri etc.) și hârtii de valoare emise în valută străină.

discont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. discomte, ger. Diskont, it. disconto)

1. procent încasat de către o bancă la decontarea polițelor.
2. reducere, rabat la prețul de vânzare, risturnă; discount.
3. (var.) discomt, disconto.

disconter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. disconter)

1. cel care efectuează decontarea polițelor.

flux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flux, lat. fluxus)

1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui.
2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val.
3. (fiz.) curent, mișcare de particule.
4. ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare.
5. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic.
6. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă.
7. ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare.
8. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă).
9. pulbere folosită în sudura automată.