Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décor)
1. ansamblu de obiecte (panouri, mobilier etc.) pentru a crea cadrul în care se desfăşoară un spectacol, un balet, un film.
2. (fig.) cadru, ambianţă; peisaj, tablou.
3. podoabă, ornament; ornamentaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décorer, lat. decorare)
1. a orna, a împodobi cu decoruri.
2. a conferi o decoraţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. décorable)
1. care poate fi decorat, ornat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. decora)
1. acțiunea de a decora și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare, ornare.
2. împodobire a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect, cu diverse ornamente; decorat.
3. acordarea unei decorații; decorat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)
1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta şi tehnica executării decorurilor.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décoratif)
1. care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental.
2. (depr.) care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale.
3. arte ~e = arte plastice folosite în decorarea obiectelor de uz curent (mobilă, ceramică).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décorativisme)
1. tendință artistică spre elemente pur decorative, estetică, favorizând arta de dragul artei; decorativitate, estetism.
2. (prin general.) exces de ornamentare; (depr.) frumusețe superficială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)
1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. antependium)
1. (în bisericile catolice) piesă de stofă decorată, aplicată pe partea din faţă a mesei altarului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aplica)
2. artă ~ă = artă decorativă.
4. (despre ştiinţe) cu aplicaţii practice.