Dictionar

decora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décorer, lat. decorare)

1. a orna, a împodobi cu decoruri.
2. a conferi o decorație.
 

decorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. décorable)

1. care poate fi decorat, ornat.
 

decorare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. decora)

1. acțiunea de a decora și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare, ornare.
2. împodobire a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect, cu diverse ornamente; decorat.
3. acordarea unei decorații; decorat.
 

decorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décoration, lat. decoratio)

1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta și tehnica executării decorurilor.
3. ornamentație.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect.
 

decorativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décoratif)

1. care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental.
2. (depr.) care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale.
3. arte ~e = arte plastice folosite în decorarea obiectelor de uz curent (mobilă, ceramică).
 

decorativism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décorativisme)

1. tendință artistică spre elemente pur decorative, estetică, favorizând arta de dragul artei; decorativitate, estetism.
2. (prin general.) exces de ornamentare; (depr.) frumusețe superficială.
 

decorativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décorativité)

1. caracter decorativ al unui obiect sau al unor lucrări arhitectonice; calitate, virtute decorativă; decorativism.
 

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

afgan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
 

alternanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alternance)

1. însușirea de a alterna.
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane.
 

ancadrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
 

antependiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antependium)

1. (în bisericile catolice) piesă de stofă decorată, aplicată pe partea din față a mesei altarului.
 

aplicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aplica)

1. lipit, așezat pe...
2. artă ~ă = artă decorativă.
3. pus în practică.
4. (despre științe) cu aplicații practice.