Dictionar

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

aplicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aplica)

1. lipit, așezat pe...
2. artă ~ă = artă decorativă.
3. pus în practică.
4. (despre științe) cu aplicații practice.
 

araucaria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. araucaria)

1. inv. arbore din America de Sud și Australia, cultivat la noi ca plantă decorativă de apartament; pin-de-Chile.
 

aster

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aster)

1. (bot.) plantă erbacee decorativă, cu flori colorate în diferite tonuri de roz și violet, și care seamănă cu o stea; (pop.) steluță.
2. (biol.) figură în formă de stea a cromozomilor în cariochineză; astrosferă.
 

buganvilea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bougainvillée)

1. plantă decorativă arbustivă grimpantă, din America de Sud, cu frunze persistente și flori înconjurate de trei bractee colorate în roșu violaceu, cultivată pentru ornarea fațadelor caselor sau pe ziduri de împrejmuire.
 

cherub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chérub)

1. (în arta asiriană) figură compozită a geniului păzitor al Soarelui, un taur cu cinci picioare, cu figură umană și cu coadă de leu.
2. figură decorativă de copil înaripat, în mobila și arta decorativă a Renașterii italiene.