Parte de vorbire: s.m.
Origine: (arhitect + decorator)
1. arhitect care se ocupă cu decorarea clădirilor sau cu scenografia.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. décorateur)
1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.
2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile şi/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.
3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol şi/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.
4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roşii, ciocolată, frişcă etc.).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (pictor + decorator)
1. pictor specializat în decorațiuni.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (butaforie)
1. decorator în butaforie, mulțimea obiectelor fictive folosite de actori pe o scenă de teatru sau pe un platou de film.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étalagiste)
1. cel care expune mărfuri pentru public; vânzător la tejghea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paysagiste)
2. decorator care compune planuri de parcuri, grădini, peisaje.
3. scriitor, compozitor specializat în descrieri de natură.